Memoria vs memorie

Paul Ricour numea memoria..un exercitiu de refacere a identitatii unei natiuni.

Dar cum sa faci asta,cand nimeni nu preia responsabilitatea pentru greselile trecutului, ba mai mult, memoria colectiva a devenit spatiul unei lupte politice continue, iar sloganurile de-a dreptul publicitare ascund de fapt opozitia intre amintiri selective, deseori corespunzatoare pozitiilor rivale. Traim intr-o lume unde fiecare isi are propria sa uitare.

Sensul a ceea ce a avut loc in ultimii 20 de ani a alterat sensul notiunii de memorie in sine. Pana cand nu va exista viziunea si interpretarea coerenta a trecutului comun de catre intreaga societate, povestea dominanta va fi formata din amintiri si interpretari care o vor schimba.

Iata de ce sunt importante apelurile la “Invierea Romaniei”facute in spiritul sarbatorilor trecute de catre intelectualii romani. Actorii politici ai momentului ar trebui sa inteleaga ca am stat suficient pierduti in catacombele istoriei recente si ca toate obstacolele asezate in calea construirii unui adevarat stat de drept au dus la luptele sociale si politice care se desfasoara in prezent.

Cercetarea acestor file este important sa fie liniara, coerenta si univoca si sa incorporeze cat mai putina subiectivitate, experiente personale, credinte sau emotii sau vreun angajament politic, chiar daca acest lucru este extrem de dificil de realizat.

Cadrul abordarilor in acest caz este important, fiindca genereaza interpretari ale trecutului,din care rezulta actiunile care sunt incorporate in prezent, iar constructia la nivelul societatii a unei banci de date a amintirilor comune este oricum subiect de litigiu, conflicte sau lupte.

Se simte efectiv nevoia ca aceste amintiri sa devina istorie scrisa, ca sensurile atasate sa faca posibila viziunea asupra scenariilor complexe sociale si politice, care au rezultat din ea si totodata sa influenteze peisajul institutional actual la toate nivelurile:executiv, judecatoresc, legislativ, comisii speciale, forte armate, politie. Acestea trebuie sa tina cont de elementele istorice reale, cele probate, dupa ani de taceri institutionale, care trebuie sa construiasca un viitor cu adevarat democratic, tinand cont de adevarul pana azi ocultat al trecutului. Poate ca ar trebui sa ii trimitem pe toti sa vizioneze filmul lui Patricio Guzman- The battle of Chile, in care memoria este incapatanata, ea nu demisioneaza din trecut si insista sa fie prezenta.

Omul nu este niciodata o coala alba…in el se inmagazineaza trairi, amintiri, vorbe, fapte…depinde carei scari valorice ii apartii . Depinde in care dintre cele doua semne, plus sau minus te afli si  chiar daca cu o floare nu se face primavara, adunand memoria tuturor se ajunge la memoria colectiva, niciodata repet…o coala alba.

In acest context istoricii, artistii cuvantului, ai muzicii, ai teatrului, actorii politici au datoria sa nu polueze memoria nimanui niciodata, fiind in acelasi timp artizanii memoriei colective.  Dar pentru asta ar trebui sa devenim o tara de “ecologisti” si sa descoperim cine-i poluatorul si pe baza unor legaturi de cauzalitate si  sa aplicam principiul “poluatorul plateste”….

Se simte cineva…poluator de memorie ?

Advertisements
Explore posts in the same categories: usa negasita

Tags: , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: