SCRISOARE

SCRISOARE ADRESATA DE ALEXANDRU VLAHUTA FIICEI SALE MARGARETA

10117279

Sa traiesti Mimilica draga, si sa fii buna. Sa fii buna pentru ca sa poti fi fericita. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca cei rai nu pot fi iubiti, si-al doilea…al doilea…de! norocul si celelalte “pere malaiete” care se aseamana cu el, vin de-afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora n-ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericirea, adevarata fericire in tine rasare si-n tine-nfloreste si leaga rod, cand ti-ai pregatit sufletul pentru ea. Si pregatirea asta este opera de fiecare clipa; cand pierzi rabdarea, imprastii tot ce-ai insirat si iar trebuie s-o iei de la inceput. Si de aceea vezi asa de putini oameni fericiti… Atati cati merita. A, daca nu ne-am iubi pe noi asa fara de masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit sau ne-am surprins asupra unei rautati, ori asupra unei fapte urate; daca, in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepartinire (lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura. Se stie ca durerea e un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora. Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa stii doar ce sa vrei. Si vad c-ai inceput sa stii si asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai inceput sa te observi sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti singura drumul cel adevarat! Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi: “Uitati-va la mine”! Dar mai ales as vrea sa scriu de-a dreptul in sufletul tau aceasta: “Sa nu faci nici o fapta a carei amintire te-ar putea face vreodata sa rosesti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata”. Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi de 50 de ani ai s-o intelegi mai bine. Sa dea dumnezeu s-o citesti si atunci cu sufletul senin de azi. Te imbratiseaza cu drag, Al. Vlahuta. Cand ai implinit saptesprezece ani””

Citind aceasta epistola, a unui mare scriitor roman, unul care si-a iubit tara, a descris-o, in cuvinte nepieritoare, intreb: unde este romanul Vlahuta, din noi ?

Advertisements
Explore posts in the same categories: inspiratie

Tags: , , , , , , , , , , , , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

6 Comments on “SCRISOARE”

  1. amanda13 Says:

    nu stiu ceaik… asemenea povete mai gasesc astazi numai in romanele chineze, cele cu personaje cuminti puse in situatii exceptionale. mai intotdeauna personajele astea devin victimele unui anti-erou egoist si poate nefericit, totusi el ramane un invingator.

    cu toate acestea, nimic nu este mai curajos decat sa te certi pe tine insuti, mai cu seama cand sunt altii in jurul tau care, simti tu, merita asta insutit…

    romanul din noi e in noi, numai ca unii il descopera mai tarziu sau poate niciodata. eu m-am trezit numai dupa ce am plecat din tara… bizar nu-i asa?

    • dana Says:

      Aceste sfaturi, le-as scrie si eu cu o pana magica in sufletul romanilor. Acei romani care au uitat esenta vietii, au uitat sa fie oameni.
      Si doar nu demult scria Vlahuta aceasta scrisoare fiicei sale. Sa ne fi schimbat noi atat de mult in rau, in 100 de ani?
      Iar cu fier rosu le-as scrie, aceste cuvinte, in sufletele celor ce conduc aceasta tara!

      • amanda13 Says:

        😦 din pacate si daca ai avea o pana magica, ea s-ar pierde in mormanul de rahat care se revarsa de peste tot in jur. cum mai poti disocia in aceste timpuri patriotismul adevarat de discursul sforaitor gen Vadim?

  2. dana Says:

    Amanda, pana la urma cine are cap, il foloseste. Cine nu, sa fie sanatos, sa se umple de rahat!
    Asa cum tu, si altii gandesc si isi dau seama in general cam ce se intampla in tara si in lume, asa sa gandeasca si altii. In momentul in care publicul nu va mai cere mormane de rahat, ele nemaifolosind nimanui, nu vor mai fi livrate. Comertul cu rahat se va opri. Dar cum inteligenta este o constanta, iar populatia este in crestere…

    • amanda13 Says:

      din pacate rahatul foloseste si ca ingrasamant… asa ca, oricat mi-as dori sa-ti dau dreptate, eu cred va creste exponential si cantitatea celor cultivati la “scoala” lui.


Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: