Voluntariatul ca exprimare de sine…

Volunteers_needed

Janet ma saluta bucuroasa de cum deschid usa, imi spune ca i-am lipsit, ma intreaba ce mai fac. Zambesc la randul meu si ii raspund sincer ca mi-a fost teribil de dor de ea in aceste ultime doua saptamani in care nu am putut sa vin la biblioteca fiindca am avut cotul dislocat si simt cum ma invaluie caldura ei interioara, aceeasi caldura pe care am simtit-o cu ceva timp in urma cand am pasit pentru prima oara in cladirea micuta, cu numai trei incaperi ticsite de carti de la un capat la altul.

Atunci mi-a strans mana si mi-a urat “bun venit” ca nou rezident al orasului (oras este mult spus, locuim intr-o asezare de suburbie cu aproximativ 2000 de locuitori in care timpul curge cu mult mai incet decat in orasul mare aflat la 11 mile distanta) si, dupa cateva fraze politicoase, m-a invitat la un eveniment organizat o data pe an la ea acasa… o sarbatoare a toamnei in care se serveste specialitatea locului, o reteta speciala de pui prajit.

Imi aduc aminte ca am ramas uimita atunci de familiaritatea ei, insa in timp mi-am dat seama ca aceasta familiaritate nu are nimic artificial, ci este o deschidere fireasca a unei persoane rafinate care a calatorit pe aproape toate continentele lumii si care acum imparte in timpul saptamanii cu aceeasi pasiune sfaturi de lectura atat copilasilor cu mutre serioase care vin sa imprumute carti cu povesti, cat si adultilor pasionati de romane politiste, in vreme ce in week-end-uri organizeaza lecturi publice din clasici, din poeme si romane consacrate.

Nimeni nu o plateste pentru activitatile de week-end, dupa cum nimeni nu il plateste nici pe Randy care ma saluta scurt dintr-un colt in timp ce incep sa aranjez cartile in liniste, ocupat sa il invete pe un adolescent sa lucreze in Office. La randul sau a invatat sa faca asta candva tot de la un voluntar.

image_previewCat despre mine… nici nu stiu cum s-a intamplat sa-mi ofer ajutorul, pur si simplu am citit anuntul mic de langa biroul lui Janet si i-am spus scurt la un moment dat “I could do that” si astfel, pe principiul “adopt a shelf”, am adoptat un raft al bibliotecii pe care il aranjez ori de cate ori am timp liber… a devenit responsabilitatea mea. Vorba aceea, imbin utilul cu placutul…

Cred ca niciodata nu am simtit ca apartin unei biblioteci ca acum… desi am trecut prin multe. In liceu ma refugiam in sala de lectura a unei biblioteci judetene chiar si atunci cand voiam sa chiulesc de la scoala, in facultate aveam adevarate “ritualuri” de biblioteca… mergeam sa citesc, fie pentru examene, fie pur si simplu “pentru mine”, aproape in fiecare zi. Aveam o ora precisa cand imi beam cafeaua de la un chiosc din apropiere, aveam prieteni “de sala” de lectura, aveam un loc al meu la o masa anume, pe care incercam sa-l “prind” in fiecare zi. Si fiecare biblioteca avea cititorii ei patimasi, oameni care uneori faceau naveta zilnic pentru a veni sa citeasca.

Insa nu am fost rugata niciodata sa pun si eu umarul la ceva, nu am fost intrebata ce interese am… singurele interactiuni de care imi aduc aminte sunt problemele pe care le-am avut cu unii dintre bibliotecarii plictisiti ce nu intelegeau uneori de ce le solicitam atatea carti, deranjandu-i din vegetare. Asa ca acum cand a inceput sa imi placa voluntariatul, privesc inapoi si imi dau seama cate posibilitati am pierdut… ce usor ar fi fost sa mi se solicite ajutorul si sa-l ofer.

volunteer2Ideea de voluntariat aici este una foarte serioasa, inca din clasele primare copiii sunt incurajati sa participe la astfel de activitati. Mie mi s-a potrivit acest ajutor mic dat bibliotecii, insa sunt oameni care organizeaza din placere evenimente in care implica toata comunitatea (de la jocuri de baseball pana la serbari gen “zilele orasului”) sunt studenti care in urma unei selectii riguroase sunt incurajati sa lucreze pentru decani pro-bono, numai pentru a dobandi experienta, sunt mici formatii de muzicieni amatori care incanta o mana de oameni stransi intr-o sala a scolii vineri seara, sunt grupuri de persoane si fundatii care ajuta persoanele aflate in nevoie (de la nevoi materiale si pana la situatii de viata, de tipul pierderea unei rude / prieten, divort, etc.).

Nimeni nu protesteaza si nimeni nu considera ca astfel este folosit, dimpotriva, a fi voluntar, a fi implicat intr-o activitate care ti se potriveste si care te face sa te simti bine, este si un motiv de mandrie.

A trebuit sa trec oceanul pentru a-mi da seama cat de departe este voluntariatul de munca patriotica si cata bucurie iti poate oferi ideea de a face ceva conform cu pasiunile tale care ii ajuta si pe altii in acelasi timp. Cat de ok este sa te exprimi pe tine insuti facand ceva care nu-ti aduce niciun beneficiu material, insa care iti reflecta interesele si personalitatea. Ciudat, nu-i asa?

Advertisements
Explore posts in the same categories: vocea diasporei

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

13 Comments on “Voluntariatul ca exprimare de sine…”

  1. dana Says:

    Este un subiect care “se cerea” cum se spune.
    uite, amanda, la noi in tara exista din cate stiu o singura formula de genul acesta, la organizatia “salvati copiii”. In rest, chiar nu am auzit!
    Ce bine le-ar face copiilor sa se faca utili undeva.
    Asta e un tip de activitate pe care l-am admirat mereu la americani. Nu se simt folositi, nici rusinati, nici batjocoriti daca fac voluntar o treaba mai prejos decat pregatirea lor.
    Eu ca director tehnic la o societate de IT de ex, pot sa plantez un pom, sau sa duc mancare la 2 case de batrani saraci, pe luna, nu? Nu-mi cade rangul, nici nu ma simt prost. Dimpotriva.
    Dar asta nu e valabil pentru multi, care au devenit snobi, doar pt ca fac un concediu de 7 zile in Grecia, au blue-geans de la Lee, sau fac shopping la Londra…

    • dana Says:

      Trebuie luata insa problema in mana, cum s-ar spune, si CREATA INFRASTRUCTURA necesara.
      Sunt sigura ca ar apare DORITORI, macar parinti care vor sa corijeze copii, sau pensionari care mor de plictiseala in casa…

      • amanda13 Says:

        dana, ma bucur sa te revad, eram pe punctul de a merge la culcare, insa nu m-am putut abtine sa-ti raspund. ai perfecta dreptate, nimanui nu ar trebui sa-i “cada gradele” numai fiindca ar face ceva ce-i place si in acest fel ar ajuta si comunitatea. si sunt convinsa ca exista potential si in Romania… gandeste-te cati copii / adolescenti care “sprijina blocul” seara de seara ar putea fi cooptati in actiuni mai constructive, cati pensionari cred ca au ajuns la o varsta la care nu mai sunt utili. nimic mai gresit! acesti oameni ar putea sa se implice in atatea lucruri, au timp pentru asta si experienta. iti multumesc pentru comentariu si iti urez o zi placuta!

  2. Michaela13 Says:

    Amanda si Dana -ce vorbiti voi despre voluntariat din partea pensionarilor? Pai daca in vreme de criza cand sunt atatia someri si de-alde freaca menta si nu se ofera nimeni din aceasta categorie sa faca ceva in folosul societatii cum credeti ca cei care se simt indreptati sa se odihneasca la pensie si-ar imagina ca mai au ceva de facut pentru altii la varsta asta? Unora le este lene sau nici macar atat de putin bun simt nu au incat sa-si mute gunoiul de sub nas dar sa-i mai ajute si pe altii; exista oameni nevoiasi care vin si-ti bat in poarta sa le dai un ban dar in momentul in care-i spui ca-i platesti sa-ti faca o treaba prin curte nu numai ca se simt ofensati de propunere dar te mai si injura. Voluntariatul este o idee buna si o preocupare nobila; nu se potriveste decat anumitor caractere de oameni care din pacate in Romania exista in numar mic.

    • amanda13 Says:

      Draga Michaela, voluntariatul implica intr-adevar a face ceva in folosul comunitatii, insa acel ceva trebuie sa te reprezinte. Eu nu vorbesc de cazurile de nesimtire flagrante care exista peste tot, indiferent de tara sa stii, dar imi pot imagina de pilda o situatie in care acei batranei care se intalnesc prin parcuri sa joace sah, ar putea sa se apuce sa invete cativa copii sa faca acelasi lucru. Un astfel de lucru mic poate face diferenta in viata cuiva…

  3. A.P. Says:

    Hi Amanda. Cred ca lipsa aproape totala a voluntariatului in Romania e in primul rand o chestie de mentalitate si de educatie. Imi spunea un prieten, care a organizat un astfel de voluntariat pt. batranii singuri care cu greu se mai puteau deplasa pt. a face cumparaturile necesare, ca cei care se ofereau voluntari se asteptau sa fie platiti sau sa aiba parte de anumite avantaje. A trebuit sa le explice pe indelete care e scopul actiunii si cum se vor simti ei in forul lor interior dupa o astfel de activitate gratuita. Incet-incet oamenii au inteles iar acum are o multime de ajutoare , in special tineri dar si pensionari care se duc acasa la batrani si le fac cumparaturile , fac curatenie sau pur si simplu stau de vorba ca sa le mai aline singuratatea.

    • amanda13 Says:

      A.P. iti dau dreptate in ambele variante… si as adauga pe langa educatie si mentalitate faptul ca decenii la rand s-a vorbit de acea “munca patriotica” si oamenii s-au scarbit. Insa prietenul tau (jos palaria in fata lui!) a dovedit ca se poate si ca nu este nevoie decat de putina coordonare:)

      • A.P. Says:

        Oh , si eu am facut munca patriotica si practica la porumb si cartofi. Si eu am fost reticent la voluntariat cand am ajuns in UK acum 13 ani. Dar oamenii se schimba iar acum ma duc cu placere ori de cate ori timpul imi permite. Iar cand nu imi permite atunci obisnuiesc sa donez bani.

  4. Michaela13 Says:

    erata: “dar in momentul in care le spui” in loc de “care-i spui”; gandeam la singular si uitasem ca pusesem substantivul la plural.

  5. alexa Says:

    Am un grup de prietene cu care ma intalnesc de sarbatori si facem mancare pentru o casa de copii sau de batrani, pe rand. De Pasti am vopsit oua si am facut multi cozonaci. Asa facem mereu. Fara sa facem publicitate. Sunt convinsa ca sunt multi ca mine, insa nu ne-am impartasit experientele inca. Felicitari Amanda pentru subiect !

  6. amanda13 Says:

    A.P. iti multumesc pentru comentariu si sper sa ne mai vedem virtual:)


Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: