Reinventarea activismului, invitatie la… ceai :)

garagedoorpolitics1

It is about time that the silent majority spoke up, there is no more time for remaining silent if we enjoy and want to preserve our way of life and all of the freedoms we enjoy. This is a great nation, unfortunately it is being derailed by a vocal minority. God Bless America.

Desigur, citatul de mai sus, postat de cineva care se semna drept “anonim” pe un forum oarecare, ar putea apartine si unui roman, bineinteles cu diferenta de locatie de rigoare.

Reactiile cetateanului obisnuit confruntat cu sistemul sunt instinctiv aceleasi peste tot, cu diferenta ca la romani pe forumuri si in ziare apar persoane programate discursiv sa distruga din fasa prin injuriile lor orice polemica civilizata, orice schimb de idei care ar aduce atingere intereselor lor partinice. Si astfel, acumuland pe de-o parte injurii si pe de alta parte confruntandu-se cu indiferenta autoritatilor la problemele lor reale, cotidiene, civismul romanilor a ajuns ca o frumoasa din padurea adormita… atractiv insa complet anesteziat, un termen cu greutate e adevarat, dar pe care simti nevoia insa sa-l ascunzi dincolo de cortina constiintei pentru a te pune la adapost de judecata publica.

Mai mult, asta nu se intampla doar in cazul oamenilor obisnuiti, ci si la nivelul intelectualilor romani, cei care formeaza ce se numeste indeobste “elita”, intelectuali care gasesc de cuviinta sa iasa si sa-si afirme sustinerea pentru un candidat sau altul numai cu prilejul campaniei electorale, in restul timpului preferand sa-si explice ideile numai in cercuri inchise, la adapostul spatiului academic… Lucru intr-un fel de inteles atata vreme cat termenul de “activism” in Romania a dobandit decenii de-a randul (trecand prin agentii colectivizarii, secretarii de partid si poetii de curte, ba chiar si aplaudacii mituiti cu un mic si o bere stransi de Marean Vanghelie pe la chermezele de partid sau pusi sa plateasca voturi pe margine de drum pe langa sectiile de votare… toti sunt “activisti”…), o conotatie negativa, “activistul” este cineva care aproape ne agreseaza.

Si totusi, ne plangem de lipsa de atitudine, de aceasta indiferenta din jurul nostru care ne face sa ne simtim mici si neinsemnati in fata autoritatilor, de starea de perpetua neputinta de a controla deciziile care ne afecteaza, fara sa ne dam seama ca civismul inseamna si implicare… vrem sa ni se recunoasca drepturile dar nu facem nimic in acest sens, vrem sa se aplice legile insa inchidem ochii toleranti atunci cand ele sunt “ocolite” putin de cei din jur, platim taxe pentru ca “asa trebuie”, reactionam prea putin atunci cand avem de-a face cu coruptia, etc.

Cu alte cuvinte, nu ne dam seama de un lucru simplu: civismul inseamna si… activism (!!!), adica si implicarea efectiva in viata agorei! Iar acest activism nu include neaparat aderenta la o doctrina de partid, ci asumarea constienta, deliberata si vocala atat a drepturilor cat si a indatoririlor de cetatean. In plus, a injura guvernarea pe forumuri de la adapostul monitorului unui computer nu inseamna a lua atitudine, ci inseamna a ascunde lipsa adevarata de reactie… o adevarata reactie implica discutia libera, abordarea directa, chestionarea factorului de decizie face-to-face, invitarea lui la dezbateri reale.

Cand am auzit prima data de asa numitele “tea parties”, am fost usor confuza… imi imaginam o adunare de pensionari care luau ceaiul impreuna in lipsa de altceva. Insa pe parcurs am inteles ca de fapt erau grupuri de dezbatere pe marginea unor decizii guvernamentale… iar ceaiul este numai un pretext de adunare. La ele participa absolut toti cei care doresc si care au ceva de spus, atat persoane publice si politicieni, cat si cetateni obisnuiti, iar organizatorii sunt in general voluntari!

Se organizeaza adevarate “caravane debate” (cu trasee si date precizate cu mult inainte) in care se abordeaza probleme importante in Statele Unite acum (de la nivelul taxelor si pana la reforma sistemului sanitar), uneori discutiile sunt duse de pe pozitii antagonice si devin extrem de aprinse, insa solutiile care se propun sau macar nemultumirea oamenilor obisnuiti sunt mediatizate intens si devin daca nu intotdeauna un punct de reper, cu siguranta un factor de luat in seama pentru guvern.

In acest fel cetatenii reusesc sa-si faca cunoscut glasul, sa-si spuna punctul de vedere, sa-si faca simtita prezenta in viata publica dincolo de limitele scrutinelor electorale propriu-zise si chiar de manipularea media.


In Romania se discuta astazi despre asumarea raspunderii guvernului pe legi extrem de importante precum reforma in educatie si legea salarizarii unitare. Inafara de sindicate si de guvernanti nu am vazut pe nimeni care sa se asocieze si care sa iasa in fata si sa-si exprime opinia asupra felului in care se va face educatia copiilor nostri, despre felul in care este afectat de modelul salarial propus de guvern.

Nu am vazut nicio dezbatere reala inafara de cele dintre asa-zisii analisti politici si politicienii propriu-zisi, aceiasi si aceiasi oameni par a detine secretele absolute in vreme ce restul romanilor privesc la televizor impietriti, isi traiesc propria viata fara niciun soi de reactie. Toti asteaptam ca guvernul sa faca ceva pentru noi, mura-n gura cum se spune (si injuram in surdina atunci cand ne simtim nedreptatiti, cand taxele sunt prea mari cand salariile nu ne ajung), fara insa a contribui cu adevarat la deciziile luate de acesta.

Vrem sa fim cetateni europeni insa uitam ca suntem in primul si in primul rand cetateni romani; uitam ca pana ce noi insine nu ne vom implica si nu vom schimba ceva in cotidianul nostru, intotdeauna ne vom simti la fel de mici si la fel de umili ca o pensula inerta in fata unui tablou de Rembrandt.

Advertisements
Explore posts in the same categories: vocea diasporei

Tags: , , , , , , , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

24 Comments on “Reinventarea activismului, invitatie la… ceai :)”

  1. dana Says:

    1. De unde putem afla despre un “tea party”?
    2. In lume, si in Romania s-au schimbat ENORM DE MULTE in ultimii 5 ani, Alexa. Oamenilor le este insa TEAMA sa se foloseasca de aceste schimbari.
    Ca sa vezi ce a facut securitatea din spiritul romanilor, timp de 30 de ani…si inca…

    • alexa Says:

      Dana la acest subiect o sa iti raspunda Amanda, care este autoarea lui si care este in USA in miezul lucrurilor. Ea este vocea din diaspora, care ne aduce aici informatii despre ceea ce oamenii fac acolo pentru a-si imbunatati viata.

    • amanda13 Says:

      draga dana, la prima intrebare poti da o cautare simpla pe google sau pe youtube si vei afla mai multe… uite un link: http://www.teapartyexpress.org/

      in cazul punctului 2… tot ce propun eu in aceasta postare este un model al unui anumit tip de civism care inseamna implicare, dezbatere fara insulte, intalniri in care oameni care nu asteapta cu mana intinsa ca guvernantii sa le dea ceva, isi spun pasul, propun solutiile lor proprii, isi fac opinia fata de demersurile politicienilor auzita. nu este un model perfect, insa ma mira si ma doare un pic ca nu vezi nicaieri oameni simpli din Romania care sa ia atitudine si sa-si puna intrebari pe marginea unor legi atat de importante precum legea salarizarii unitare sau legea reformei in invatamant…

      • dana Says:

        scuza-ma amanda pt ca am pus amebel intrebari intr-o singura postare. Dar mi-a fost mai simplu…
        Ok, merci pt link, il voi citi. Habar nu ai cati oameni sunt in Romania care doresc sa faca ceva, dar nu au vazut inca solutia. Acest “tea party” este o idee superba! Noi am incercat sa facem o data, dar s-a transformat in campanie electorala, adica intalnirea a fost furata, politizata. S-a renuntat la idee.
        Romanii sunt deja asasinati psihic de mizeriile de informatii de la TV. Ei sunt suspiciosi cu privire la intalniri, mittinguri. Dar daca s-ar intampla o data si s-ar duce vorba, NICI NU TREBUIE TELEVIZATE ASFEL DE INTALNIRI, atunci s-ar raspandi idea CA SE POATEEEEEEEEEE!!!!!
        Romanii NU MAI AU CONTROLUL VIETII LOR!!!
        Parca s-au tampit!
        Aceste intalniri, le-ar da din nou posibilitatea sa aiba contact direct ci politicienii, patronii, etc, etc. Chiar si intre profesori si parinti se pot face tea party-uri, nu? Numai ca trebuie sa se reinventeze discutia politicoasa, fara ganduri ascunse, facuta DOAR PENTRU A GASI SOLUTIA care framanta ambele parti.
        Sunt incoerenta, poate, dar sper ca intelegi ce vreau sa spun.

        Ideea ta este absolut superba!
        Multumim, dau sfoara in tara, trimit linkul la cativa si poate iese ceva!!!

  2. viviana Says:

    cara alexa, nu puteai sa dai un exemplu mai “castrant” decat acest “tea party” pentru asa zisul “activism” si “activisti” super mediatizati pe Fox … 😦 Imi aduc aminte de ceaiurile dansante de pe vremea mea si zau ca-mi vine nostalgia

    • amanda13 Says:

      viviana, tocmai comparatia pe care o sugerezi, cu ceaiurile dansante, demonstreaza faptul ca nu ai inteles postarea mea…

  3. viviana Says:

    si voi uitati toate legiile astea anti-terorism 🙂 Ne-am pomeni cu “mascatii” in doua minute si nu vad avocati care sa dea asistenta pentru drepturile umane pe la Bucuresti si imprejurimi.
    Eu am vazut cu ochii mei ce s-a intamplat la Genova in 2001, un faimos G8, unde represiunea a fost descrisa de un prefect cu cuvintele: “macelarie mexicana”.

    • amanda13 Says:

      postarea mea este o invitatie la dezbatere publica, la implicarea cetatenilor mai mult in viata publica si in deciziile care ii afecteaza, nu la demonstratii de masa sau la contestarea autoritatii. problema care se pune este daca suntem in stare sa ne unim si sa discutam cu calm modul in care suntem afectati de ceea ce se stabileste “la centru”. asa ca intre extremele pe care le sugerezi, un “ceai dansant” si o “revolta populara” eu cred ca exista o cale de mijloc, si anume dialogul civilizat

  4. amanda13 Says:

    Dana, nici nu stii cat de mult ma bucur sa citesc randurile pe care le-ai scris mai sus! Exprima perfect atat civismul la care faceam referire cat si bunul simt al unei persoane interesate de realitatea care o inconjoara! Ideea unor contacte si a unor discutii politicoase (nu politizate!!!) asa cum le propui tu este excelenta! Stiu ca romanii nu prea mai stiu sa se coordoneze, ca simplul fapt de a se pune impreuna si de a face ceva, de a gasi solutii le pare multora o pierdere de timp. De aceea iti urez mult, mult succes… 🙂

  5. Michaela13 Says:

    test

  6. Michaela13 Says:

    Cu execeptia legii educatiei -care-i afecteza pe toti deopotriva si ma refer atat la parintii bugetari cat si la cei din sectorul privat- celelalte doua legi pentru care guvernul si-a asumat raspunderea ii afecteaza doar pe bugetari. Daca bugetarii se plang si fac greve, samd, deoarece li s-au micsorat sporurile si salariile, cei din sectorul privat care sustin bugetul de stat nu au unde sa se planga pentru ca si-au pierdut slujbele odata cu intrarea in criza si nici ca li s-au micsorat salariile deoarece patronii nu au mai avut cu ce sa-i plateasca. Eu personal nu sustin protestele celor nemultumiti de salarizarea unica si nu cred ca as putea gasi impreuna cu ei solutii pentru legea salarizarii unice; mi se pare chiar lipsa de bun simt sa protestezi impotriva micsorarii salariilor in vreme de criza atat timp cat cei care -din impozitul carora erau platiti- au ramas fara joburi.
    In ceea ce priveste legea educatiei -am citit prin comparatie proiectul de lege al Ecaterinei Andronescu si al d-lui Miclea; ambele au o gramada de neajunsuri; combinate puteau produce o lege buna dar din nefericire au fost combinate jumatatile proaste ale celor doua proiecte. Am auzit atat vocile parintilor cat si pe cele ale profesorilor -intr-o discutie civilizata; personal nu am fost de acord cu niciuna dintre parti; profesorii sunt interesati ca legea sa-i avantajeze pe ei din punctul de vedere al pastrarii unor discipline -inutile si cu ore exagerat de multe- iar parintii sunt interesati de a avaea cat mai putine ore copiii lor si o admitere in liceu fara examen. Eu imi doresc pentru copilul meu cel putin un invatamant de aceeasi calitate de care am avut parte eu in perioada ceausita; nu mi s-a parut nici ca aveam prea multe ore dar nici nu am intrat la liceu si facultate pe baza nu stiu caror medii, teze unice si alte prostii de acelesi gen; consider ca examenul -dar nu sub forma de grile- este metoda de selectie cea mai corecta atat timp cat subiectele sunt nationale si nu la alegerea fiecarui liceu sau fiecarei facultati. Nu stiu daca in Romania la ora actuala simpli cetateni pot gasi solutii impreuna cu politicienii atat timp cat exista opinii asa de diferite. Pe de alta parte clasa politica este perfect constienta de masurile pupuliste si care sunt in dezavantajul cetatenilor – pe care le ia; faptul ca nu dialogheaza decat dupa grevele si scandalurile facute de sindicate inseamna ca nu vrea sa aiba discutii cu cetatenii acestei tari si cu atat mai putin sa gaseasca solutii. Faptul ca noi nu mai avem pe cine sa votam o data la patru ani inseamna ca actualele partide politice sunt destul de bine infipte in masinaria puterii incat nu mai este loc si pentru un altul care probabil ar fi deschis dialogului; pe masura ce timpul trece neputinta noastra seamana tot mai mult cu cea din anii 80 cand orice tentativa de dialog cu puterea politica era o utopie. Nu cred ca in prezent exista loc de dialog si de gasit solutii impreuna cu politicienii; cred ca orice accept al politicului in acest sens ar fi numai formal, facut pentru imbunatatirea imaginii dar nu s-ar concretiza in nimic.

    • dana Says:

      Michaela, poate tot ce ai scris este rodul gandirii de buna credinta.
      Dar scuza-ma, te rog, nu o lua ca o jignire: pur si simplu esti un exemplu al lipsei dorintei de dialog, sub pretextul ca este imposibil, ca o parte nu vrea, alta parte nu are loc, ca fiecare trage spuza pe turta lui, etc.
      Daca ramanem inchistati in aceasta gandire, putem astepta inca 2000 de ani, sa inventam roata, sau arcul si sagetile.
      cei care au avut curaj si initiativa ne-au adus automobilele si avioanele la scara.
      Desigur, iti respect parerea, dar cred ca ar trebui sa fii mai putin pesimista si sa cauti solutii, brese, in acel sistem inchis, pe care il descrii ca fiind impenetrabil.
      Cu stima.

    • amanda13 Says:

      Michaela, iti multumesc pentru postare si ma bucur sa te vad pe blogul nostru. Insa asemeni Danei am si eu o nedumerire… cum se poate ca o persoana activa si extrem de informata precum esti tu sa-si fi pierdut intr-o asemenea masura speranta de a se angaja intr-o dezbatere pe temele care te procupa? Nu stiu… ma gandesc ca, daca doar cativa oameni asemeni tie, persoane responsabile, care citesc in amanunt proiectele de lege si nu iau totul otova, s-ar intalni si ar incerca sa gaseasca solutii… intr-un fel sau altul vocea lor ar trebui luata in seama. Nu ne lipseste inteligenta, ci ne lipseste coeziunea si implicarea, ceea ce se numeste in sens mai larg “civism”. Inca o data iti multumesc mult pentru comentariu..

  7. Michaela Says:

    Nu vreau sa fiu inteleasa gresit si ma refer in primul rand la faptul ca intotdeauna am fost de acord cu discutiile, polemicile purtate pe un ton civilizat iar in al doilea rand de felul meu sunt o persoana optimista si niciodata pesimista; ceea ce am scris mai sus reflecta modul meu de gandire realist; sunt prea batrana pentru a mai crede in supa re-ncalzita sau pentru a-mi face iluzii in ceea ce priveste schimbarea actualei clase politice cu oameni de bine. Eram studenta in timpul revolutiei si eram ca toti ceilalti fericita ca am scapat de dictatura comunista dar si la fel de naiva ca toti ceilalti in ceea ce privea viitorul Romaniei. Imi amintesc cu placere de dupa-amiezele petrecute in P-ta Universitatii care era langa facultatea mea si unde atat noi studentii cat si profesorii nostri ne petreceam o buna parte din timp. Au trecut 20 de ani de atunci; din pacate perceptia mea asupra realitatii din Romania nu mai poate fi ca atunci cand eram studenta; clasa politica actuala este f bine organizata si sustinuta financiar; coruptia exista in toate domeniile de activitate si e sustinuta politic; pot sa pun pariu cu oricine ca daca maine am o problema o pot rezolva cu spaga imediat. Pe de alta parte Romania este scindata intre cei care lucreaza in mediul privat si niciodata nu protesteaza -nici macar atunci cand isi pierd jobul- si cei care lucreaza la stat si care ameninta cu greve de tot felul deoarece nu sunt multumiti de retributii (faceau asta chiar si atunci cand primeau sporuri, prime si indemnizatii de zeci de milioane); pe de alta parte exista categoria oamenilor f simpli care voteaza pentru o punga de malai si o sticla de ulei, categoria asistatilor social si a pensionarilor care voteaza pentru pomenile electorale date inainte de campanie si in sfarsit categoria intelectualilor si a oamenilor de bine si cinstiti care doresc o schimbare, doresc o alta conducere, samd. Eu nu cred in posibilitatea rasturnarii actualei clase politice din motiv ca ne-am alia si ne-am intalni sa gasim solutii discutand in mod civilizat. Sunt constienta de faptul ca ne lipseste in primul rand puterea financiara pentru a infiinta un partid, o organizatie care sa fie mediatizata si care sa ajunga cunoscuta; nu putem sa infiintam un asemenea partid discutand pe net; presa nu ar fi de partea noastra -mai ales ca aici avem de-a face cu o alta mafie -cea a mogulilor de presa.
    In ceea ce priveste actuala lege a educatiei -care mie nu-mi place -singura mea speranta era legata de parintii care puteau protesta in vederea schimbarii ei; am fost f dezamagita saptamana trecuta cand am citit ca parintii protesteaza pentru a nu se da admitere la intrarea in liceu si pentru ca sunt prea multe ore la scoala care extenueaza copiii. Eu nu am sa-mi educ copilul in sensul goanei dupa note si nici nu am sa ma duc cu spaga si cadouri la profesori ca sa-i dea note bune copilului meu pentru a prinde un liceu bun. Daca asa gandesc parintii elevilor din ziua de azi -imi pare rau dar eu nu cred ca putem gasi solutii impreuna; daca profesorii ameninta cu greva ori de cate ori nu le convine ceva si santajand pe deasupra deoarece la mijloc sunt copiii, consider ca nu pot comunica cu aceasta categorie a intelectualilor care are un asemenea comportament. Daca medicul din spital care nu ma trateaza decat contra-spaga, maine face greva -consider ca nu pot avea respect nici pentru aceasta categorie profesionala, iar exemplele pot continua cu toate categoriile de bugetari. Ceea ce nu au inteles romanii dupa revolutie a fost faptul ca urma sa trecem printr-o tranzitie f grea; nemtii au facut munca patriotica pana s-au redresat dupa razboi; romanii si-au imaginat ca dupa impuscarea lui Ceausescu va curge numai lapte si miere -dar n-au facut nimic in acest sens -nici macar nu s-au prezentat la vot. Acum imprumutam bani de la FMI ca sa platim pensii si salarii; cine plateste banii astia si cu dobanda? Eu pentru ca lucrez la privat sau si profesorul care ameninta cu greva si inghetarea anului scolar? Dupa parerea mea suntem prea putini cei care sustinem bugetul de stat si putem gasi solutii; daca intelectualii bugetari ameninta contra-salarii dar in acelasi timp traiesc in vile luxoase din spagile noastre, cred ca ramanem si mai putini iar prostimea care merge la vot dupa ce-si primeste pachetul electoral ne va depasi oricand numeric. Astept sa “polemizez civilizat” cu cei care au contra-argumente la ceea ce am scris in cele doua postari ale mele. Consider ca discutiile sunt constructive si nu am sa ma simt niciodata ofensata de anumite observatii care mi se fac argumentat.

    P.S. Amanda nu trebuie sa-mi multumesti pentru comentariu; placerea e de partea mea; eu iti multumesc pentru linkul trimis prin care am ajuns pe aceasta pagina.

    • amanda13 Says:

      Draga mea, subscriu tuturor observatiilor tale, mai putin ideii ca nu se mai poate face nimic. Eu cred, s-ar putea sa ma insel, insa din cate vad pe net si din cate imi spun prietenii din tara, ca lumea este exasperata de situatia de acum din Romania. Toti vor sa faca ceva, insa nu gasesc calea, bresa in sistem in care sa isi introduca parerile, nemultumirile, solutiile. Nu sunt absolut deloc de acord cu ideea ca un nou partid politic ar schimba lucrurile, experienta a demonstrat ca toata lumea care intra intr-un astfel de joc sfarseste fie prin a deveni, vorba lui Eugen Ionescu, “rinocer”, fie este nevoit sa iasa asa cum a intrat. Cu alte cuvinte, nu cred ca in Romania se mai poate vorbi de posibilitatea unui progres de sus in jos, clasa politica este mult prea compromisa pentru a trage dupa sine restul societatii. Insa cred sau, poate ar fi mai bine spus, sper ca o schimbare in micile detalii s-ar putea produce, daca oamenii normali, grupuri de astfel de persoane, s-ar constitui in asociatii civice, ar incerca sa opuna rezistenta prin coalizare si implicare permanenta, prin politica pasilor marunti dar cu planuri pe termen lung. In aceasta postare, eu am dat doar un model, am aratat cum se intampla lucrurile in alta parte. Stiu ca suntem departe de un astfel model de activism, insa trebuie sa incepem de undeva…

  8. Michaela Says:

    Amanda, de acord cu tine in ceea ce priveste dorinta de a face ceva -dar cum? Peste doua luni vor fi alegeri prezidentiale; va iesi Basescu (in cazul cel mai fericit) care e sustinut de PDL; poate se va forma un alt guvern -sau poate nu; ideea e ca alte alegeri parlamentare vor fi abia peste 3 ani; pentru atunci ar trebui pregatit un alt partid care sa obtina 51% din voturi; pentru asta e nevoie de multi bani si de presa; de unde bani si ce facem cu mogulii si televiziunea publica? Apoi ce facem cu asistatii social si pensionarii care voteaza pentru ca guvernul care va fi sau actualii parlamentari le promit tot felul de minuni? UDMR-l are un electorat fidel si stabil; Vadim are si el nebunii lui care-l voteaza; la fel si Becali.Ce facem cu coruptia si justitia? Esti sigura ca si daca avem banii, media si asistatii social castigam? Cine ne garanteaza ca alegerile nu vor fi fraudate? O sansa ar fi ca UE sa ne impuna o alta constitutie, alte legi si sa scapam in acest fel de fostii comunisti si securisti; cei care au bani nu sunt si filantropi ca sa-i investeasca intr-un partid pentru binele romanilor; daca investesc politic o fac ca sa castige dublu dupa ce ajung la putere. Cred ca si peste 20 de ani ne vom intalni pe acest blog -sau pe altul si vom purta aceleasi discutii. Sper sa n-am dreptate!

    • dana Says:

      Michaela, stii cand va plesni buboiul? Cand pensionarii – care depasesc numeric salariatii – nu vor mai avea de unde sa-si primeasca pensiile. Nu pot trai un an, doi, sau 4 din pomenile electorale, nici din carnatii lui Oprescu sau din micii lui Vanghelie.
      In momentul acesta, tara este intr-un echilibru atat de fragil, incat orice necaz, o poate arunca in imposibilitate de plata. Noroc cu cei de la finante, care aproba transferuri intre bugete. Tin in viata diferite ministere, in functie de nevoile stringente, sau urgente, ale acestora.
      Astazi la TVR1, o roama, sau tziganca, a vorbit INFIORATOR despre Vanghelie. Spunea ca s-a dus la el cu problema ei, dar ca Vanghelie nu e ceea ce pare, cica ala nu primeste la el orice “cioara”.
      Lumea vede, aude, intelege. Doar la televizor ni se pare ca totul e fara iesire. Asa ni se prezinta lucrurile, ca sa descurajeze oamenii sa mearga la vot, sa mearga doar membri de partid, sa voteze. Dar asta cat va mai tine???
      In Romania multe lucruri s-au schimbat. Oamenilor le e teama insa sa creada si sa se foloseasca de schimbarile produse. Am exemple in acest sens.
      Daca pe internet se posteaza informatii, in mod transparent, si sa vrea cineva nu mai poate face porcarele. Nu te cred ca medicul te trateaza doar daca ii dai spaga. Am intanit o groaza de medici, care au cabinete particulare, platesti, te trateaza. Acestia lucreaza si in spitale, te vad daca ai bani sau nu si te cheama la cabinet sau la spital.
      In categoria asta, insa, nu intra avocatii. Ei nu lucreaza pro-bono.
      Tatal meu a fost operat la oki, schimbare de retina. Doctorul, cu cabinet particular, l-a vazut ca e pensionar, nu are bani prea multi, si l-a operat la spital. Ti-am dat doar un exemplu.
      A’propos: stii de ce dau romanii spaga la doctor? Pentru ca sufera de complexul celui sarac, care cu bani, vrea sa fie tratat regeste. Romanul este hiper-competitiv, vrea sa fie primul, sa fie recunoscut, bagat in fata.
      Cred ca multe ni se trag de la COZILE de pe vremea lui Ceausescu.
      Dar toate astea se dilueaza in timp.
      Generatia tembelizata la cozi va dispare fizic, la un moment dat.
      Justitia, politia, educatia. Acestea trei sunt OBIECTIVELE PRIORITARE ale unui stat REFORMAT.

      • amanda13 Says:

        Michaela, nu cred ca schimbarea trebuie operata la nivelul clasei politice sau cel putin nu acolo trebuie sa incercam sa miscam lucrurile mai intai. NU ne trebuie noi partide, politicienii sunt mereu aceiasi, mereu manati de grupuri de interese si de sponsori, insa ne lipseste o miscare civica, o societate civila coerenta. Ii dau intru totul dreptate Danei, justitia, politia si educatia sunt prioritare… lucrurile se misca atat de prost in Romania din pricina justitiei care nu functioneaza sau functioneaza prost, din cauza legilor care nu sunt aplicate corect. Educatia si ea este la pamant, am fost profesor de liceu pentru o perioada scurta la inceputul carierei mele didactice si pot sa spun cu mana pe inima ca haos mai mare, delasare mai mare nu am vazut in viata mea! Iar la nivel universitar, chiar daca lucrurile sunt ceva mai aerisite si persoanele cu care lucrezi (studenti&profesori) sunt selectate, se simte totusi lipsa coerentei, lipsa interesului cu care studentii vin de pe bancile scolii. Acestea sunt domeniile in care societatea civila trebuie sa puna presiune pe factorii de decizie si sa incerce sa gaseasca solutii.

        Cat despre restul… mama mea este medic si nu a luat spaga in viata ei, are si cabinet particular, insa pe pacientii mai saracuti ii trimite (chiar daca ei se prezinta mai intai la privat) la cabinetul de stat, eu am intrat in sistemul universitar (parcurgand toate etapele posibile de studiu) fara sa platesc vreodata un leu mita cuiva. Deci se poate si fara spaga, poate nu intotdeauna reusesti fara sa te zbati, insa la sfarsitul zilei stii ca ai facut totul prin efort propriu.

  9. Michaela13 Says:

    @Dana: iti impartasesc punctele de vedere in ceea ce-i priveste pe politicieni iar referitor la pensionari -si eu sper ca intr-o zi “se va sparge buboiul”. Referitor la medici eu nu ma tratez decat la CMU iar copilul meu este inscris tot la un medic de familie din CMU si acolo ne consultam contra-cost; prefer sa platesc consultatia decat sa dau spaga; stiu ca exista si medici care nu primesc spaga (33 dintre fostii mei colegi de clasa din liceu sunt medici) dar la fel de bine stiu ca sunt si altii care te lasa sa mori cu zile daca nu dai spaga (si au fost f multe cazuri mediatizate in acest sens).Cunosc f multi medici iar in Bucuresti cunosc absolut toate spitalele deoarece am avut contact cu absolut toate; de asemenea pot sa mai spun ca sistemul sanitar privat nu acopera toate specializarile pentru a se putea renunta definitiv la sistemul sanitar de stat.

    Amanda: referitor la profesori si la invatamant si eu iti spun cu mana pe inima ca niciodata nu am dat spaga pentru vreo nota sau examen; pe vremea mea in facultate singurii care dadeau spagi sa treaca examenele erau studentii straini si care nu aveau nici cel putin cunostintele noastre din liceu; cred ca daca ar fi trebuit sa dea admitere nu intrau nici macar in clasa a IX-a. Nu asta e in schimb problema mea legata de scoala; nici eu nu intentionez sa dau spagi pentru copilul meu dar ma deranjeaza faptul ca va avea colegi care vor lua note si examene contra-spaga; din acest motiv in Romania nu exista o societate concurentiala iar faptul ca justitia e corupta pana la urma se datoreaza tot politicului; daca justitia nu ar fi instrumentata politic nu am mai avea atatia corupti nici in politie, nici in medicina, nici in invatamant, etc. Si din societatea civila sunt destui adepti ai acestui sistem corupt si ma refer in mod special la cei cu bani. De exemplu la gradinita copilul meu are in grupa colegi ai caror parinti au f multi bani; unii dintre ei sunt f agresivi; a fost lovit de f multe ori de acessti copii dar niciodata educatoarele sau directoarea nu au luat vreo masura deoarece parintii lor sunt vesnic atenti cu ele; daca acum e asa imi imaginez ce va urma de la anu’ cand va merge la scoala; eu nu pot concura material cu acei parinti care atat timp cat nu au fost in stare sa-si educe copiii in ceea ce priveste comportamentul si le-au mai si demonstrat ca banul poate cumpara tot, ma indoiesc ca nu vor da spagi ca sa le cumpere note pentru admiterea intr-un liceu. La asta m-am referit in comentariile mele anterioare.
    Mai vorbim!

    • amanda13 Says:

      Draga Michaela, iti dau dreptate insa iti ofer un exemplu personal.

      In clasele primare am fost mereu premianta cu coronita, in clasa a 5-a am participat la olimpiada de matematica, imi placea la nebunie.
      Insa in clasa a 6-a ne-a venit un profesor de matematica nou, extrem de exigent, si pana ne-am dat seama ce avea in minte, a fost prea tarziu. In fine, ca sa comprim lucrurile, eram intr-o clasa plina de copii de directori si persoane cu situatie materiala foarte buna. Planul profesorului era simplu, le spunea parintilor ca elevul cutare sau cutare nu este suficient de bun la matematica si parintii speriati isi trimiteau odrasla la meditatii. Asa ca notele mele au scazut simtitor si mama a inceput sa primeasca telefoane de la profesorul care isi oferea ajutorul. Cand mama a refuzat, profesorul a inceput mai intai sa ma ironizeze in fata clasei, apoi sa ma umileasca pur si simplu. 80% dintre colegii mei mergeau la meditatii la el si la lucrarile de control stiau dinainte tipul de subiect, iar eu oricat ma straduiam (chiar si copiam rezolvarile de la cel din spatele meu) tot nota mica luam. Totul a culminat cu… o corigenta, moment in care mama, vazand ca nu mai sunt in stare sa dorm si sunt extrem de stresata, m-a transferat la o alta scoala. Urmarea… in primul trimestru de dupa transfer am avut brusc media 9, apoi am continuat pe acelasi trend, iar la admiterea in liceu am luat peste 9 la matematica. La listele de admitere m-am intalnit cu profesorul, jumatate dintre cei care facusera meditatii cu el aveau note sub 5. L-am intrebat scurt “vedeti domn’ profesor?” moment in care s-a intors si a plecat cu coada intre picioare. Nu am sa uit niciodata cum mama a ramas verticala si m-a salvat de acel monstru, chiar daca pentru asta mi-am petrecut clasa a 8-a intr-o scoala nu atat de buna…

      Insa povestea nu se termina aici. Peste un an profesorul s-a transferat intr-o alta localitate, cu pile, a ajuns inspector de matematica cu catedra la unul dintre cele mai bune licee din tara. In timpul facultatii m-am intalnit cu el pe un coridor… intamplator, din lipsa de sali, aveam un seminar in incinta facultatii de matematica. Individul m-a vazut si, desi vorbea cu un profesor de la Matematica, m-a intrebat de unde ma cunoaste fiindca figura mea ii este familiara. I-am spus, de fata cu cealalta persoana, ca nu este nevoie sa-si aminteasca de mine, sunt doar o fosta eleva pe care a angoasat-o ani de zile. A rosit si am vazut cat de prost i-a cazut o astfel de replica de fata cu prietenul sau. Peste doua luni m-am intalnit cu el intr-o librarie si, dupa ce mi-a spus pe nume, si-a cerut scuze pentru tot.

      Asa ca iata cum se poate lupta cu sistemul, iti sugerez sa nu iti lasi copilul intr-o anumita clasa, indiferent cat de buna ar fi, la cheremul unor astfel de marlani.

      • Michaela13 Says:

        Draga Amanda sunt de acord cu tine si cred ca as fi procedat la fel ca mama ta; din pacate insa eu nu am de ales in ceea ce priveste gradinita si scoala copilului meu; Bucurestiul e f mare si eu nu am putut alege decat o gradinita cu program prelungit si care e in drumul de acasa spre serviciu si la fel nu am de optat decat pentru o singura scoala care are after school si imi este in drum. Din fericire gradinita respectiva este cotata ca fiind cea mai buna din oras iar scoala la cre-l voi inscrie are reputatie de scoala buna si are performante la olimpiade. Pot sa spun ca din acest punct de vedere am avut noroc deoarece nu-mi pot schimba casa si serviciul din motiv ca nu mi-ar conveni un profesor. Nu sunt de acord cu meditatiile impuse -asa cum a fost si cazul tau- dar la ceea ce se intampla in invatamantul romanesc nu pot spune ca nu ma astept ca intr-o zi copilul meu sa fie in aceeasi situatie in care ai fost si tu. Aseara am avut sedinta cu parintii la gradinita; am fost surprinsa sa aflu de la ceilalti parinti ca-si mediteaza copiii; nu-mi imaginam ca meditatiile incep de la gradinita; cum am ajuns acasa am facut si eu lectii cu Niki; eu stiam ca educatoarele copilului meu dau meditatii dar imi imaginam ca o fac cu copiii unor prieteni, cunostinte, rude, samd, dar acum sunt convinsa ca-i mediteaza chiar pe colegii lui Niki. In mod sigur acei copii vor fi tratati cu mai multa atentie decat va fi tratat copilul meu; nu pot spune ca nu-mi permit sa-i platesc si eu meditatii dar in niciun caz nu voi face asa ceva; mi se pare absurd sa dau bani cuiva ca sa-mi mediteze copilul de cinci ani; prefer sa-l meditez eu si sa ma asigur ca ceea ce-i explic invata si intelege. Dupa aceasta descoperire facuta ieri, realizez ce ma asteapta de la anu’ cand va fi la scoala -mai ales ca multi dintre actualii colegi ii vor fi colegi si la scoala deoarece si parintii lor locuiesc si au serviciu in aceeasi zona ca mine. Din acest motiv sunt perfect de acord cu propunerea lui Traian Basescu si anume ca profesorii sa nu aiba dreptul sa-si mediteze propriii elevi decat in cadrul scolii si programelor after school; sunt convinsa ca fara aceasta interdictie la scoala nu si-ar da interesul sa invete ceva copiii si le-ar spune parintilor ca e nevoie de meditatii; aseara una dintre educatoare chiar mi-a spus ca Niki nu a stiut cate silabe are cuvantul lant si ar avea nevoie sa faca niste meditatii; i-am zis ca am sa ma ocup eu de el acasa dar am pretentia ca in fiecare zi sa fie afisate la avizier titlurile lectiilor predate in ziua respectiva si ca doresc sa vad in fiecare seara fisele copilului cu ceea ce a lucrat in ziua respectiva (i-am cumparat toate manualele dupa care invata in acest an la gradinita). Mi s-a promis ca asa va fi. Si mai zici sa avem intelegere pentru saracii profesori cu salarii mici si care santajeaza permanent cu greve si inghetarea anului scolar!

  10. amanda13 Says:

    Michaela, am ramas cu gura cascata… meditatii la 5 ani??? Ce dumnezeu poti sa meditezi un copil la varsta aia? e strigator la cer!
    pe de alta parte… in privinta profesorilor sunt de acord ca acestia sa nu dea meditatii elevilor din clasele la care predau. chiar daca nu isi doresc, e inevitabil psihologic sa fie mai apropiati de copiii pe care ii cunosc / vad mai multe ore decat programul obisnuit saptamanal. din cate stiu eu exista deja o regula nescrisa printre profesori in acest sens si numai persoanele lipsite de bun simt o incalca.
    pe de alta parte insa, stiu din proprie experienta ce inseamna un salariu de profesor. in cele cateva luni in care am predat banii mi-au ajuns cel mult pentru tigarile zilnice si eventual cumparaturi o data sau de doua ori pe luna. daca nu era mama, as fi murit de foame la colt de strada… nu exagerez deloc, salariul era echivalentul unor bani de buzunar. in plus, se mai vorbeste despre faptul ca un profesor are un program saptamanal scurt… e adevarat, dar numai cine nu a predat nu stie cat de solicitant este. a lucra cu 30 de elevi cateva ore pe zi, a vorbi permanent, a fi in alerta, a te gandi la ce spui, a- asculta etc. aproape te aduce in prag de lesin, in fiecare dupa-amiaza veneam de la scoala si cadeam lata, nu mai eram in stare sa fac nimic pentru o vreme, dupa care ma apucam sa-mi pregatesc lectiile, sa corectez lucrari… intr-un cuvant job-ul de profesor imi solicita toata ziua si nu doar 8 ore. sincer, eu cred ca profesorii protesteaza prea putin, sindicatele lor ii tin divizati, la cum arata situatia in invatamant eu as fi fost pentru inghetarea macar a unui an scolar si eventual incadrarea la catedra a parintilor care isi invata odraslele sa desfida profesorii, sa isi bata joc de ei pentru ca, vezi doamne, ei castiga cu mult mai mult la capsuni in vest. ma rog, poate sunt eu prea infierbantata…

    • Michaela Says:

      Amanda, stiu despre ce vorbesti; am predat si eu chimie un an la un liceu -dar numai la doua clase care nu erau acoperite de un profesor de chimie; nu am fost titular pentru ca dupa cum stii sunt farmacista si nici n-am trait din acel salariu -mai ales ca predam doar cateva ore pe saptamana-. Dar s-a creat un cerc vicios -ca si la medici;profesorii (nu toti) forteaza mana parintilor pentru meditatii iar guvernantii pe asta se si bazeaza atunci cand le fac aceste salarii de mizerie; la medici este la fel; nu se sinchisesc atat de tare pentru salariile lor deoarece majoritatea primesc spaga iar altii isi rotunjesc veniturile la clinicile particulare deoarece programul de doar cateva ore la stat le permite sa-si mai ia un job. Eu cel putin asa vad situatia.
      Astazi am avut si eu un soc -deoarece de ieri sunt membra in comitetul de parinti la gradinita si azi am mai avut o sedinta -dar cu directoarea gradinitei; am aflat cu stupoare ca educatoarele le spun parintilor (care nu le convin) sa nu-si mai aduca la gradinita copiii deoarece nu se adapteaza, nu sunt cuminti, samd; directoarea ne-a rugat sa semnalam astfel de cazuri deoarece de fapt educatoarele sunt cele care nu se adapteaza si nu vor multi copii in clasa; gradinita are o capacitate de 140 de locuri si au fost inscrisi 205 dar pentru cei in plus au adus paturi, masute, scaunele, etc. Dupa nici doua saptamani de la inceperea anului scolar au mai ramas in gradinita 108 copii (deci nici macar numarul maxim) deoarece educatoarele au avut grija sa elimine 97 de copii. Este incredibil; ca parinte nu pot sa spun ca nu-mi surade ideea ca Niki sa aiba mai putini colegi dar mi se pare ingrozitor ca dupa ce faci eforturi sa-ti inscrii copilul la o gradinita, te trezesti ca ramai pe dinafara mai ales in anul pregatitor care e obligatoriu -iar acei parinti nu s-au plans niciunde. Asta e tara in care traim asa ca ce spuneai tu despre asociatia civica? -atat timp cat noi nu stim sa ne aparam drepturile mai ales pentru propriii copii?

      • amanda13 Says:

        Michaela, stiu ca este greu atunci cand vii in contact cu asemenea situatii de viata sa te abtii sa generalizezi. Insa stiu din proprie experienta ca mai sunt si oameni ok in sistem si cred ca de acolo ar trebui sa vina schimbarea. nu stiu, poate sunt eu prea idealista…


Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: