Despre Romania de departe

DSC_0131

“The Carpathians are a species of people who are nearly immortal, they have longevity, they’ve been on the Earth for thousands of years, the male lose their emotions after two hundred years if they don’t find the other half which is the woman, the light – they’re darkness the woman is light. They can turn vampires – that’s where vampires come from; once they’ve turned vampires they have to be killed because they will hurt everybody. So the Carpathians end up hunting their own friends and sometimes family if they’ve turned vampire…”.

Eu si sotul meu ne uitam unul la altul si zambim plictisiti – am vazut de atatea ori reclama asta in care o cucoana, cu aer de mamaie plecata spre piata si nimerita intamplator intr-un studio de televiziune, isi promoveaza noua carte intitulata ieftin “Dark Slayer. A Carpathian Novel”, incat nici nu mai merita sa facem obisnuitele glume despre originea mea.

Mai radem cu pofta doar in prezenta unor prieteni de familie care se distreaza mereu pe seama faptului ca sunt din Transilvania, nu-mi place usturoiul si ma simt cel mai bine in semintuneric. Insa nu sunt glume rautacioase, nu sunt in limb… sau daca sunt nu o simt niciodata, dimpotriva, am senzatia ca pana si limbul acesta dintre doua spatii, doua limbi, doua mentalitati diferite imi este uneori mai familiar decat ceea ce ascult sau citesc pe Internet despre Romania.

Cand am venit aici prima oara ma asteptam sa gasesc un spatiu plin de sunete noi, de culori mai vii, de forme si gusturi pana atunci neexperimentate. Ezitasem mult pana sa trec oceanul… mi-au trebuit luni de zile sa-mi fac curaj si sa ma programez la ambasada, mi s-a parut ca interviul este nedrept – mai cu seama fiindca pune atata accent pe partea materiala, iar eu eram obisnuita sa fiu analizata mai degraba din prisma rezultatelor intelectuale – si nu intelegeam de ce trebuie sa-mi fie ingradit dreptul de a calatori liber. Probabil ca daca ar trebui sa reiau procedurile as gandi la fel… desi acum inteleg prea bine de ce acest interviu este si un filtru util.

In fine, ca sa revin, mai intai am fost dezamagita! In primele zile evaluam cu ochi critic totul, eram oarecum iritata de faptul ca aici regaseam aceleasi branduri (Nescafe, Dove, Danon Activia, etc.), imbracaminte, lumanari, kitschisme chinezesti care se gasesc si in Romania, ma simteam pe teritoriu ostil, aveam impresia ca toti ma vor considera o ciudatenie a naturii si nu-mi dadeam seama ca de fapt chiar eram o ciudatenie tocmai prin bagajul inutil de frustrari pe care le caram in spate si care tineau mai degraba de apartenenta la o cultura minora (nu spun minora calitativ, ci minora prin marginalitate).

Reactiile mele erau exagerate, incercam sa descopar pretutindeni o unda de dispret mascat in spatele fiecareia dintre intrebarile celor din jur referitoare la accentul meu, ii suspectam de superficialitate. Insa cred eu eram cea superficiala si nu mi-a trebuit mult pana m-am indragostit de tara aceasta nu pentru stilul de viata diferit, ci pentru oamenii de aici… am devenit dependenta de zambetele lor, de felul in care sunt tratata, de linistea din jur si chiar si de curiozitatea lor… asa cum stau uneori sa le povestesc ca vin dintr-o tara europeana numita Romania, “aia cu Dracula” cum le spun uneori celor cu care nu prea am chef sa discut. Stiu ca Dracula e pentru ei un tip “ok”, singurul club de carte de la mine din oras este un club in care se discuta numai carti despre vampiri, asa ca il arunc la inaintare si imi intretin “misterul personal”.

Oricum Romania aproape ca nu exista aici altfel decat ca un spatiu intunecat… abia gasesti cateva pagini ici colo in ghidurile turistice mai evoluate (asa am aflat, de pilda, ca daca esti american si vrei sa vizitezi Romania trebuie sa stii ca ii jignesti teribil pe localnici daca ii intrebi despre comunism), in rest nu aparem in niciun ghid turistic tematic (gen “Biserici si manastiri din Europa”), nu avem niciun ghid separat (hai ca intelegi atractia pentru tari ca Grecia, Franta si Germania, insa Croatia, Ungaria, Polonia si chiar Turcia au uneori rafturi intregi de ghiduri turistice individuale frumos colorate, promovandu-si pana si ultimul podet din tara), asa ca din cand in cand mai extrag impresii din carti despre vampiri, cele mai multe candide in naivitatea lor.

De cateva zile insa ma urmareste o comparatie care intr-un fel sintetizeaza, cred eu, diferenta adevarata dintre Romania si SUA… la inceputul saptamanii o stire facea senzatie aici: presedintelui american i s-a strigat in timpul unui discurs ca minte. Nu intru in detalii politice fiindca stirea m-a frapat intr-un alt sens… am ramas aproape socata de faptul ca senatorul caruia i-a scapat acea fraza si-a cerut imediat scuze si reactia lui a fost comentata critic de catre toata media, indiferent de parte, ca fiind un afront de netolerat fata de institutia presedintelui.

Nu stiu de ce stirea mi-a adus aminte de spectacolul trist, de aceasta data din parlamentul Romaniei, in care un senator roman defila la un moment dat cu un cearceaf pe care erau desenate niste gratii in timpul unui discurs de condamnare a comunismului. Erau prezente in sala diferite personalitati, luptatori anti-comunisti romani si straini, ambasadori si… presedintele Romaniei care se caznea sa termine acel discurs in ciuda urletelor si fluieraturilor audientei. Iar mass-media romaneasca a comentat apoi zile intregi cu veselie si complicitate nu substanta discursului prezidential, ci delirul verbal al senatorului care provocase intregul circ, spre deliciul marii parti a publicului posesor de telecomanda.

Despre asta este vorba… atata vreme cat ne vom balacari in discursuri sterile, cat judecatorii din Romania nu raspund niciunei instante pentru hotararile lor (aici in fiecare stat, de pilda, exista un soi de consiliu care are scopul de a da calificative judecatorilor in functie de corectitudinea deciziilor si de etica lor… un consiliu din care fac parte judecatori, avocati si cetateni! pentru cei interesati cautati (Judicial Qualification Commission), cat la ceas de seara politicieni si jurnalisti pe jumatate imbecili al caror singur atu este faptul ca stiu sa utilizeze intreg dictionarul de slang al limbii romane vor avea tupeul sa vorbeasca despre “marinerul chior si beat” sau despre guvernul boc-poc pe care il platesc, vezi doamne, din impozitele lor manjite cu rahat mogulesc, cata vreme societatea civila doarme in santul non-ratiunii si nu reactioneaza critic deloc in fata unor astfel de spectacole, vom avea de ce sa ne simtim ciudat in pielea noastra proprie! Poate cucoana cu vampirii ei avea dreptate… multi dintre Carpathiansii astia sunt destinati sa  devina vampiri si sa fie vanati de restul de Carpathians intr-un fratricid vesel cu iz de talk show…

Diferenta dintre noi si ei, in opinia mea, este o imensa diferenta… de atitudine, de implicare, de reactie a cetateanului obisnuit impotriva nesimtirii, a inculturii, a ticalosiei si manipularii, cu amendamentul ca reactia trebuie intotdeauna sa se situeze in limitele civilizatiei si ale bunului simt. Politica adevarata nu s-a facut niciodata prin punerea pumnului in gura, prin promovarea barfei si a aluziei sexuale la rang de discurs de opozitie, ci prin diplomatie si negociere. Iar de asta nu ma mira cand citesc acum pe “feeds” ca Romania nu are nicio sansa sa prinda postul de comisar european pe agricultura. Trist…

Advertisements
Explore posts in the same categories: vocea diasporei

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

5 Comments on “Despre Romania de departe”

  1. Gabi Says:

    Mi-a facut deosebita placere sa citesc articolul dumneavoastra.

    • amanda13 Says:

      Eu va multumesc si ma bucur ca v-a placut! Si ii multumesc din nou Alexei care nu doar mi-a dat voie sa scriu si eu aici, insa mi-a aranjat si postarea (sunt inca novice pe acest site si nu ma pricep).

      • alexa Says:

        Aici poate scrie oricine vrea sa se implice in proiectul acestui blog, denumit intr-o clipa de revelatie…”usa negasita”…impreuna poate vom reusi sa o gasim. Asteptam articolele tale din diaspora, poate ca ele ne vor ajuta sa intelegem mai mult despre noi si altii…

  2. amanda13 Says:

    Ok alexa, promit sa scriu… simt ca in felul acesta raman si eu conectata la ce se intampla in tara! 🙂


Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: