Despre romani…pe romaneste!

Pentru un popor care nu este aproape deloc preocupat de viitorul tarii, de viitorul lui si al copiilor lui, pentru un popor caruia realitatea imediata ii este suficienta in masura in care ii este multumitoare – manelele, otevizarea, spalarea creierelor sub supravegherea directa si atenta a starletelor de ocazie, seara de seara, cu cinism si rigoare, prin prezentarea albului in negru iar a negrului in alb (si atunci cand e prea evident, prin amestecarea si uniformizarea tuturor in griuri), toate acestea si multe altele reprezinta standardele unei vieti linistite si imbucuratoare pentru multi romani. Adica sunt standardele mioritice, minim necesare, pentru leneveala romanului semidoct, majoritar.

Constient de sine si puturos din nastere, el nu doreste sa se schimbe nici un milimetru, dar considera ca este imperios necesar ca toti ceilalti care ii sunt diferiti, sa se schimbe radical. In acest fel mandria lui este satisfacuta, iar personajul devine personalitate…de cartier, un bun exemplu de urmat. Cultura il plictiseste si il injoseste, amintindu-i cat e de incult. Sportul televizat ii place cel mai mult deoarece il scuteste pe el de efort si ii da prilejul sa se simta mai barbat in fata familiei. Parand singurul din casa specializat in descifrarea unui domeniu exclusivist, el obtine astfel autoritate si poate urla catre sotie sau copil atunci cand mai cere inca o bere din frigider, intre doua-trei ragaieli si o injuratura zdravana ….de control. Din punct de vedere profesional este pregatit la limita, insa asta nu il opreste sa pluseze cu obraznicie si sa se prezinte tuturor celor care inca nu l-au cunoscut si nu au apucat sa regrete, drept omul de meserie-meserias–cel mai tare, cel mai bun si in consecinta foarte scump. Cu ochii ageri, exersati in ani, el adulmeca imediat daca este rost de vreun ciubuc ori de furat ceva de la locul de munca. Aici este dispus sa incerce darnicia preventiva si sa imparta cu cei care l-au surprins, caci tot nu da de la el. Dar si asta o face cu oarecare zgarcenie. In restul orelor de program incearca sa se fofileze mimand preocuparea si harnicia. Este mereu cu treaba atunci cand ai nevoie de el si inutil atunci cand e prezent.

Politic este de acord cu toti cei care ii permit sa-si perpetueze acest stil de viata. La schimb, el este dispus sa dea in mod tacit dispensa la furat politicienilor care ii sunt copie fidela si chiar sa se prefaca ca ii crede sinceri si curati. Orice idealist, orice reformator, orice glas singular, indiferent cat de amplificat ar fi de catre realitatea evidenta,va fi violent sanctionat, copios injurat si coborat in derizoriu inainte de a declansa cu adevarat o schimbare profunda si pe termen lung.In fond, i-ar pune in pericol stilul de viata. Il intalnim zilnic peste tot, este usor de recunoscut, dar greu de evitat.La nevoie se legitimeaza cu o diploma obtinuta de la vreo privata ….prin invatamant la distanta. El este romanul care nu ar pleca niciodata din tara, dar care pericliteaza viitorul tarii.

Advertisements
Explore posts in the same categories: sindromul melcilor

Tags: , , , , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

3 Comments on “Despre romani…pe romaneste!”

  1. alexa Says:

    Daca ne-am asuma spusele, daca am alege cu grija modelele din viata noastra, poate am gandi cu totul altfel. De fapt, suferim fiindca folosim intotdeauna ideile altora, din cauza lenii de a gandi cu mintea noastra si uitam ca cine suntem noi sunt de fapt, faptele si vorbele noastre.
    Nu avem repere, iar scara valorilor s-a inversat in 20 de ani si ne-a facut sa ne invalidam ca si natiune.
    De aceea, intotdeauna, preferam sa mergem pe mana altora, fiindca asa e in trend, dar nu realizam ca suntem doar piesele lor de joc, intr-un sah, in care intotdeauna altii dau mat.
    E ca un drum vechi de tara, noroios ca dupa ploaie,la care privim cu nepasare asteptand sa il asfalteze intotdeauna altcineva, in timp ce noi, suntem ocupati sa privim in curtea vecinului si sa ii numaram caprele.
    Adevarul este ca am uitat sa fim, am uitat ca avem opinii proprii si ne este teama ca odata eliberata fiinta din noi, odata parasita turma, nu mai ai pe cine da vina. Pe viata ? Pe altii, mereu altii, fiindca a-ti asuma responsabilitati inseamna implicare. Si nu s-ar intampla nimic din toate astea, daca am fi creativi…si daca n-am vedea peste tot limite !
    Un semnal de alarma ai tras Luca ! Sper sa se auda…pana nu e prea tarziu..

  2. lucaman Says:

    alexa,spui ca am tras un semnal de alarma .asa este….insa cred ca voi primi in schimb o gramada de injuraturi.ceea ce e bine,e foarte bine.as avea dovada ca am tintit exact.ramane sa gasim impreuna leacul.cum ne vindecam?

    • alexa Says:

      Ma inspira citatul asta :
      “Si cite adevaruri ar trebui spuse la noi! Si cite pareri adevarate stau inchise de frica in atitea oale de os! Si, ce e mai trist, nu se bintuie numai frica de a ne spune parerea, ci si frica de a asculta, exprimata cu indrazneala, de catre altcineva, parerea noastra proprie. Tremuram ca nu cumva glasul acelui cineva sa para a fi al nostru: ne ingrozim sa nu tradam cumva, printr-o clipire de ochi fara voie, prin cea mai neinsemnata miscare raflexa, prin chiar mutismul nostrum, ca aceea ce s-aude un moment asa de rar este gindirea noastra de toate zilele, adinca noastra convingere de multa vreme. Trecem pe linga absurditate si nu ridicam macar o sprinceana revoltata; auzim neghiobia si nu zbircium macar dintr-o nara dezgustata; vedem imposture si ticalosi si zimbim frumos, ca la intilnirea celor mai bune cunostinte.De cite ori si la citi dintre noi nun e pare societatea noastra, cind o privim in complexul ei de activitate, ca un ciudat teatru! Sa aplaudam, dar!”
      I.L.Caragiale – “Despre lume, arta si neamul romanesc”, Editura Humanitas, 1994

      Ne vom vindeca, atunci cand nu vom mai fi spectatori, cand ne vom intreba ce vrem cu adevarat si cand vom intelege ca “intr-un sistem sau intr-o masina, nu exista ceva important si ceva neimportant, fiindca si motorul e important, dar si surubul al saptelea de la farul stang e la fel de important”…


Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: