Privind inapoi

Pleci intr-o calatorie in primul rand pentru a vedea ceva nou. Eu am visat mereu sa plec pentru a … nu vedea ceva.
Pentru a nu mai vedea tarmul….
S-ar spune ca sunt omul care merge inainte privind inapoi, ceea ce nu e chiar asa rau precum suna, oricum  mai bine decat sa privesti inainte si sa mergi inapoi.
Visator, mare amator de literatura, care a devorat tot ce se putea citi, nu ar fi trebuit sa imi fie asa de greu sa imi imaginez cum e sa lasi tarmul in urma si sa nu mai vezi nimic oriunde privesti.
Nimic decat apa.
In plus am crescut pe malul marii, ar fi fost simplu sa ma duc pe cea mai departata piatra a digului si sa privesc in larg, insa orasul din spatele meu imi zadarnicea eforturile. 
Imaginatia cu ajutorul careia am fost toti eroii cartilor pe care le-am citit, ma trada de fiecare data, cand incercam sa o pacalesc in felul acesta.
Asa ca, atunci cand am plecat prima oara in larg, cand toti ceilalti priveau inainte spre intinderea de apa, eu priveam inapoi, spre tarmul care ramanea in urma.
Si asa, l-am urmarit pana disparea complet si chiar dupa ce nu mai vedeam nimic, imaginatia tot imi juca feste, aveam impresia ca inca se zareste ceva. Cand si aceasta senzatie a disparut, abia atunci am privit imprejur si am simtit emotia unui vis implinit.
Unul din multe altele.
Un vis care a meritat toate asteptarile. E greu de descris senzatia, poate daca spun ca si dupa vreo 30 de ani de lasat tarmurile in urma, tot nu mi-a disparut nerabdarea de a ajunge cat mai repede acolo,  unde nu mai esti decat tu si marea.
Iar in acea prima zi,  marea era perfecta, ca oglinda, complet nemiscata si tacuta. Asa de tacuta, incat pe punte se vorbea in soapta, de parca nu voiam sa o trezim.
Era doar o iluzie. Ca o femeie (da, stiu, comparatia marii cu o femeie e deja banala, aproape ca nu gasesti text despre mare, care sa nu te trimita si la o femeie frumoasa, neaparat frumoasa 🙂 ), spuneam, ca o femeie care se poarta frumos, doar cat sa te atraga in mreje, cat sa nu te sperie de la prima intalnire.
Insa ea, marea, a reusit sa ma pacaleasca.
Cand i-am infruntat prima oara furia si am vazut ce inseamna era prea tarziu sa mai dau inapoi.
Asa c-am ramas sa infrunt…o iubire imposibila…

Advertisements
Explore posts in the same categories: calatorii...

Tags: , , , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

14 Comments on “Privind inapoi”

  1. alexa Says:

    Bine ai venit Sam, in calitate de autor ! 🙂
    Citind eseul tau, mi s-a facut dor de mare, de calatorii si de scris, fiindca m-am simtit inspirata…
    Scrie oricand, iar noi ne vom bucura sa te citim !

  2. delta Says:

    Cum poate să fie autor de subiect altă persoană decât cea a cărei blog este acesta?
    Aveam impresia că pe blog doar autorul pune subiecte şi restul eventual le comentează…

    Iote! Ai emoticon!
    Stai să încerc nişte combinaţii de coduri, poate vreuna funcţionează:
    😀
    :LOL

  3. delta Says:

    Aha!
    Unul l-am nimerit!
    😀

  4. alexa Says:

    Nu dau nimic, trebuie sa te obisnuiesti cu voluntariatul ! Asta este un blog cu discutii de principiu, proiecte, nu e neaparat politic. Este usa negasita…poate ca impreuna, noi cei ce scriem si vizitatorii nostri…o gasim !

    • delta Says:

      Nimic, nimic?
      Nasol…

      Eh, toată lumea vrea voluntariat.
      Văd că azi m-a “bombardat” una de la Cotidianul cu mesaje în care vrea să fim voluntari la strâns hârtie… (adică deşeuri).
      Mi-am “făcut plinul” cu voluntariatul din 1990 până în 2003.
      Chiar o viaţă întreagă nu poate să facă omu’ pe voluntaru’ că doar nu-i Corpul Păcii.
      Şi nici ăia de la Corpul Păcii nu prea sunt chiar voluntari, că doar le este plătită cazarea, transportul şi au şi ceva diurnă (probabil mai mare decât salariul mediu din România). Aia da “voluntariat”! 😀

      • alexa Says:

        Delta, voluntariat inseamna si plantat de seminte si solutii pentru probleme. Noi toti suntem romani, asa ca trebuie sa tinem cu noi, insa trebuie sa stim si ce vrem de la politicieni sau de la noi ca romani. Cam asta am vrut cu blogul asta. Sa gasim impreuna usa aceea negasita, ca de aceea l-am denumit asa.
        Cine stie ? Poate avem noroc…
        Si tu ai multe de spus, se vede pe blogul tau, insa aici, nu am facut altceva, decat sa le concentrez. Asa ca, depinde de tine, daca intri sau nu in acest mic proiect, care se vrea exact ceea ce iti spun.

  5. delta Says:

    “Si tu ai multe de spus, se vede pe blogul tau”
    Se vede pe naiba!
    N-am mai scris acolo de prin martie… 😀

    Că dacă iar încep să scriu pe acolo, parcă văd că din nou va suferi un atac din partea hacker-ilor forumul “neimportant”.
    Că “Sanctuar”-ul l-au pus de vreo două ori “pe butuci” din cauza articolelor din decembrie 2008… 😀
    Aşa că acum am făcut paginile de la “neimportant” inaccesibile celor neînregistraţi şi comentăm acolo fără să-i mai “bată” grija ba pe unii, ba pe alţii pentru ce “ne râdem”… 😀

  6. alexa Says:

    Vrei autor aici ? Se poate. Dar pe probleme adevarate, acum ca stii ce urmarim cu totii !

    • delta Says:

      “Vrei autor aici ?”

      Ăăăăă… asta ce presupune?

      “pe probleme adevarate, acum ca stii ce urmarim cu totii !”
      Păi, eu nu am probleme.
      Condiţia este să am? 😀

  7. alexa Says:

    Sa scrii lucruri serioase ! Cum ar fi despre ce te doare, chiar si despre delta ?
    Presupune sa iti trimit un mail, te inscrii ca user si poti scrie si subiecte, nu numai comentarii.
    Pentru offtopic, avem cuibul pitzigoilor, un loc special.


Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: