Acces la putere…

Nu voiam sa scriu, insa o fac cu toate riscurile. Imi asum asta.
Tot ceea ce se intampla de ceva vreme incoace este trist si arata o maxima intoleranta. Si cand spun asta, sa nu credeti ca ma exclud.
Este in primul rand, datorita felului nostru de a fi, de a tine cu dintii sa avem dreptate, de instinctul de supravietuire in niste relatii nefunctionale.
Ceea ce nu facem insa, este sa distingem ceea ce ne-a blocat in comunicarea dintre noi si ca vajnici supravietuitori sa incercam sa protejam, sa controlam, sa evitam, sa aparam, sa fortam un rezultat, sa manipulam, sa opunem rezistenta, convingand, schimband, retinand….
In loc de a fi punctul tau de vedere ajungi sa ai un punct de vedere despre tine. Nu avem decat sa alegem, intre a fi cuvantul nostru sau punctul nostru de vedere.
NU stim nici unul adevarul, iar punctele noastre de vedere sunt perfect valabile.  Daca am reusi sa transformam comunicarea reactiva in creativa, poate am capata abilitatea de a recreea si de a fi recreat.
In loc de asta, ii comandam pe altii, ca si cum am comanda o pizza, uitand sa ii privim, asa cum am vrea sa fim noi priviti.
Si cum credem ca ceilalti trebuiesc reparati mereu, cautam justificari, suntem plini de justificari, uitand sa fim generosi si sa ii luam pe ceilalti, asa cum sunt si asa cum nu sunt.
Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se intampla in viata noastra reprezinta o consecinta a gandurilor noastre. In cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se intampla in interiorul nostru. Daca ne confruntam cu o problema, trebuie sa cautam cauza in noi insine, nu in factorii exteriori.
Daca o persoana ne agreseaza, este util sa ne amintim ca ceilalti sunt o oglinda pentru noi si ca agresivitatea respectivei persoane nu este decat proiectia in exterior a propriei noastre agresivitati refulate.

Ce inseamna sa ne asumam 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se intampla in viata noastra? Inseamna sa accepti faptul ca tu insuti, nimeni altcineva, esti creatorul a tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le traiesti.
“Lumea este ceea ce credem ca este”, afirma Serge Kahili King.

Daca eu gandesc intr-un anumit fel despre o persoana, acea persoana devine un “ostatic al gandurilor mele”. Asta inseamna ca el tinde sa se conformeze perceptiei mele si, mai devreme sau mai tarziu, se va comporta in asa fel incat sa-mi confirme perceptia mea despre el. Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecinta a ceea ce gandesc despre acea persoana si trebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corecta vizavi de o alta persoana.
Ce-i de facut ? Uite, incep eu !
Va rog, iertati-ma.
Imi pare rau pentru ca v-am facut ostatici al gandurilor mele si fiindca, prin negativismul gandurilor mele, v-am influentat in mod distructiv comportamentul.
Asa este in crestinism: ruga trebuie precedata de cainta si de cererea iertarii. Asta este ceea ce poate face constientul: sa se caiasca si sa ceara iertare. Restul este treaba supraconstientului, el este armonizatorul, vindecatorul. Suntem prizonierii propriei minti si nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte, temnicerul insusi.
IARTA-MA
TE IERT
MULTUMESC
TE IUBESC

Explore posts in the same categories: usa negasita

Tags: adevar, comunicare, iertare, intoleranta, putere

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.